marți, 20 noiembrie 2007
sweet november
Am furat titlul...mi l-a soptit cineva...si chiar se potriveste...a fost o dimineata minunata, mi-a trezit cheful de viata. Pacat ca acest chef nu a tinut mult, acum mi-e foarte somn si sunt inca la serviciu:(. Nu mai conteaza oricum...dimineata de azi a fost suficienta...un soare placut...un zambet placut...o discutie placuta...ce pacat ca nu toate diminetile sunt la fel...
duminică, 18 noiembrie 2007
Introspectie
Hmm...am citit astazi posturile unui prieten. Trecand peste faptul ca era f deprimat mi-am dat seama ca scrie bine. Mai mult decat atat am realizat ca in loc sa strig, lucru pe care il fac rar totusi, as putea sa "strig" pe "cola de hartie"...asa ca incep...stangaci probabil...
In ultima perioada am realizat cu tristete ca imi plac din ce in ce mai putin si putini oameni...sau poate ma transform intr-un mic "Narcis"...nu stiu motivul, am incetat sa-l mai caut...Poate asta este cauza pt care am devenit "rea". Sper sa nu devin si antisociala...desi mi-e pana si mie f greu sa cred asta:)...chiar daca nu-mi mai plac oamenii, cei pe care ii plac sunt inca destui, iar pofta mea de viata sporeste zilnic.
Cu toate ca ultima perioada a fost cea mai "neagra" d.p.d.v. afectiv (aici ma refer la afectivitatea intre cele 2 sexe) a fost f. plina de viata, o alergare continua in cautarea fericirii:))
Mda...se pare ca am gasit si acel "EL"...sau poate nu...totusi speranta moare ultima...ma simt aiurea, sunt nesigura si asta e un sentiment nou pt mine. Eram obisnuita sa fiu puternica, sigura...totul are insa un final...si inca sper ca va fi un happy end...
Ce bine ar fi sa fie majoritatea asemeni mie...macar intr-o singura privinta...sa fie directi, sa spuna exact ceea ce simt, vor...m-ar scuti pe mine de o groaza de "ganduri"...Stiu insa ca a spune intotdeauna ce simti, crezi, vrei este de fapt un defect si nu o calitate, nu de alta, dar suntem oameni si "din pacate" avem sentimente, care, in ciuda incercarii noastre disperate, pot fi ranite...atinse. Cu toate astea prefer sa fiu ranita decat sa alerg prin ceata. Dar asa sunt inceputurile si poate daca n-ai alerga macar putin prin ceata la inceput nici lumina de dupa nu ar fi la fel de placuta.
Asa ca am sa persist alergand dupa o lumina "fierbinte"
In ultima perioada am realizat cu tristete ca imi plac din ce in ce mai putin si putini oameni...sau poate ma transform intr-un mic "Narcis"...nu stiu motivul, am incetat sa-l mai caut...Poate asta este cauza pt care am devenit "rea". Sper sa nu devin si antisociala...desi mi-e pana si mie f greu sa cred asta:)...chiar daca nu-mi mai plac oamenii, cei pe care ii plac sunt inca destui, iar pofta mea de viata sporeste zilnic.
Cu toate ca ultima perioada a fost cea mai "neagra" d.p.d.v. afectiv (aici ma refer la afectivitatea intre cele 2 sexe) a fost f. plina de viata, o alergare continua in cautarea fericirii:))
Mda...se pare ca am gasit si acel "EL"...sau poate nu...totusi speranta moare ultima...ma simt aiurea, sunt nesigura si asta e un sentiment nou pt mine. Eram obisnuita sa fiu puternica, sigura...totul are insa un final...si inca sper ca va fi un happy end...
Ce bine ar fi sa fie majoritatea asemeni mie...macar intr-o singura privinta...sa fie directi, sa spuna exact ceea ce simt, vor...m-ar scuti pe mine de o groaza de "ganduri"...Stiu insa ca a spune intotdeauna ce simti, crezi, vrei este de fapt un defect si nu o calitate, nu de alta, dar suntem oameni si "din pacate" avem sentimente, care, in ciuda incercarii noastre disperate, pot fi ranite...atinse. Cu toate astea prefer sa fiu ranita decat sa alerg prin ceata. Dar asa sunt inceputurile si poate daca n-ai alerga macar putin prin ceata la inceput nici lumina de dupa nu ar fi la fel de placuta.
Asa ca am sa persist alergand dupa o lumina "fierbinte"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)